Vrăjitoarea

Soarele dispărea uşor după dealuri.Amurgul lăsat în urma lui îşi întindea suflul de un violet-cărămiziu peste întreg oraşul.Liniştea macabră a nopţii era acum stăpână.

Nu se astâmpără.Vor să experimenteze ceva nou...cimitirul.Cu paşi mici şi repezi, fiecare din cei patru tineri trecu pe sub poarta imensă şi ruginită a anticului loc de veci ce părea că te conduce direct în Lumea de Dincolo.Un simplu cimitir?Nu...un sanctuar al vrăjitoarelor în care nimeni nu avea tupeu să intre după lăsarea întunericului.Dar uite că cineva a avut.Curioşi din fire şi dornici de adrenalină,nu lasă niciun cavou nedeschis şi nicio criptă nelovită.

Miezul nopţii îi găseşte întinşi pe o pătură, în mijlocul cimitirului, lângă un cavou imens, desprins din filmele fantastice.Arhitectura plină de eleganţă şi rafinament dădea totuşi senzaţia unui fior pe spate.Uşa ovală din fier inoxidabil era bine protejată, atât de lacăte, cât şi de nişte gargui din piatră ce te făceau să te îndepărtezi imediat de acel loc.

Unul dintre ei îi întrebă pe ceilalţi ce ar fi dacă ar încerca să deschidă acele lacăte...că până la urmă,au deschis toate mormintele şi trebuiau să ducă treaba la capăt.Cel mai mic dintre ei, de doar 17 ani, era înfiorat de idee, aşa că refuză.Insultat şi batjocorit de cei pe care îi considera prieteni, se ridică şi plecă, fără să-şi mai ia rămas bun...

Tremurând la gândul că acum era singur în cimitir, încercă să găsească o cale de ieşire cât mai repede.Ţipetele colegilor îl ţinură în loc, apoi, brusc, linişte.Avu un moment de ezitare crezând că poate îi fac o farsă, dar văzând că nu răspund la auzul strigătelor lui, îşi luă inima în dinţi şi se întoarse după ei.

Ajuns acolo, nici urmă de cei trei...Se uită mai bine şi rămase stană de piatră...cavoul era deschis.Cum se putea?Zecile de lacăte masive nu puteau fi rupte aşa de uşor, mai ales dacă nu aveai instrumentele necesare.Înghiţind în sec, se apropie de uşa larg deschisă şi citi numele de lângă ea: "Marie Laveau, 1794-1881".Îşi aminti atunci de poveştile bunicii despre această renumită vrăjitoare, o femeie demonică ce sacrifica o mulţime de copii pentru a rămâne tănără şi frumoasă, dar şi pentru a acumula din ce în ce mai multă putere.Şarpele ei, Zombi, o ajuta să-i omoare pe copii, otrăvindu-i prin muşcătura sa fatală, astfel chinuindu-i până la ultima suflare.

Întinzând mâna spre uşă, tot cimitirul se cutremură şi picături de sânge începură să se scurgă din acoperişul cavoului.Băiatul se dădu doi paşi înapoi şi privi neajutorat cum din locul de veci răsare o umbră, în urma ei rămânând corpurile făra viaţă ale colegilor săi.Noaptea se încheie cu ţipătul tânărului.

A doua zi, poliţia începu căutările, întrucât toţi părinţii erau disperaţi.Cimitirul rămase ultimul loc de căutări de pe listă, tocmai din cauza legendelor.Analizând fiecare colţişor al acestuia, ajunseră şi la renumitul mormânt.Acolo îl găsiră pe băiat alb ca varul, tremurând cu genunchii la gură lângă uşa care acum avea toate lacătele intacte.Fu dus la spital, deoarece suferise un şoc imens, ca apoi să fie interogat.

Povestea lui apăru în toate ziarele, aproape tot oraşul crezând că inventează.Colegii lui nu au mai fost găsiţi niciodată, iar părinţii acestora erau deja pregătiţi pentru ce e mai rău, aranjând chiar şi un altar în centrul oraşului, în memoria lor.

Nu a fost însă singura aventură.Numeroşi copii au fost daţi dispăruţi de atunci,tot în preajma acelui cavou, rămânând de fiecare dată unul în viaţă care să spună mai departe povestea.