Fantoma de foc

Mirosul de fum acaparase întreaga locuinţă.Nu mai aveai cum să respiri.Căldura flăcărilor te făcea să-ţi doreşti să se termine mai repede.Totul ardea în jur, nimic nu mai putea fi salvat...poate doar vieţile lor.

Femeia conştientiză imediat ce se petrece.Trebuia să-şi salveze copiii.O luă la fugă pe coridorul ce arăta ca un iad nesfârşit spre camera celor trei.Fu oprită de apariţia aceleiaşi tinere de 16 ani pe care o mai văzuse de câteva ori prin casă, cu copiii, în ultimele 13 luni de la moartea ei, ucisă de propriul tată.

-Te rog, lasă-i să trăiască!Ştii ce înseamnă să mori de copil!, strigă din răsputeri mama.

În acel moment, fata dispăru brusc, diminuând parcă intensitatea flăcărilor.Femeia dădu atunci buzna în camera copiilor care o aşteptau tremurând, plângând şi ţipând după ea.Fetiţa de 11 ani încerca să fie cea mai curajoasă, întrucât era cea mai mare.Îşi ţinea în braţe frăţiorii de 4, respectiv 7 ani, spunându-le în şoaptă că mama va veni să-i salveze.Aşa a şi fost.

Cu cel mai mic în braţe, femeia o luă pe fetiţă de mână zicându-i să nu-i dea drumul  celuilalt frăţior al său.Coborâră cu atenţie scările cuprinse de imensele limbi de foc şi cu ultima putere reuşiră să spargă uşa de la intrare şi să iasă afară.

Trecu mult până ce pompierii ajunseră la faţa locului, dar cu toate acestea, orice încercare de a opri incendiul era de neînchipuit.Flăcările se extindeau din ce în ce mai mult şi părea că totul era făcut în zadar.În acest timp sosi şi o ambulanţă pentru cei patru.Femeia, deşi suferise o intoxicaţie cu fum, refuză ajutorul medicului, insistând să se ocupe mai întâi de cei mici.

Se apropie de pompieri şi îşi ridică privirea spre geamul înnegrit al casei, zărind-o imediat pe tânăra care urmărea îndeaproape fiecare manevră de stingere a focului.

-Cred că ştiu care e problema!, sesiză ea şi în următoarea secundă intră înapoi în iad.

Auzind strigătele disperate ale autorităţilor şi plânsetele neîncetate ale copiilor, începu să caute fantoma prin fiecare colţ rămas întreg.Urcând la etaj, o găsi pe fată stând turceşte pe jos şi ţinând în mână o fotografie cu cei patru.Provocase acest incendiu ca să fie împreună...ţinea la ei.

-Ştiu că e greu să pierzi totul!, i se adresă tuşind femeia.Dar gândeşte-te măcar la copiii mei!Sunt mici...au o viaţă înainte...lasă-i măcar pe ei să trăiască ce nu ai apucat să trăieşti tu!

Părea de neînduplecat, însă, în ultimul moment de luciditate al acesteia, îi mulţumi din toată inima că a avut grijă de cei trei până acum.Atât trebuia...fusese de ajuns.Tânăra strânse fotografia în braţe şi toate flăcările dispărură...împreună cu ea.

Cu zâmbetul pe buze, răsuflă uşurată şi leşină din cauza fumului.Se trezi a doua zi la spital, alături de cei mici, aflând din ziar de miraculosul incendiu ce s-a oprit dintr-o dată şi de uimirea tuturor locatarilor şi pompierilor care cred şi acum că la mijloc a fost vorba de ceva vrăjitoresc şi necurat....