Apartamentul blestemat

Vecinii știau ce se întâmpla...Noii locatari plecaseră la doar o lună de la cumpărarea noului apartament.I-au avertizat încă de la început, dar fără succes.Inevitabilul se întâmplase...Măcar copilul lor era nevătămat, doar...traumatizat.Cei dinaintea lor însă...fără scăpare.

Apartamentul numarul 6 sau "iadul pe pământ", cum era poreclit, era la început, prin anii 1966, un loc pașnic, o locuință obișnuită ce aștepta ca toate celelalte, să fie cumpărată.

La doar o săptămână de la punerea oficială în funcțiune a blocului, a devenit primul apartament locuit la etajul unu.După puțin timp, tot imobilul era ocupat, datorită prețurilor accesibile.

Lunile au trecut însă și din ce în ce mai mulți locatari deveneau suspicioși cu privire la vecinii lor de la numărul 6.Doi bătrâni ce la început părea că se înțelegeau de minune, ca mai apoi, din relația lor să rămână numai bătăile crunte pe care bărbatul i le aplica soției fără motiv.

De multe ori au fost chemate autoritățile din cauza țipetelor femeii, dar în toate acele momente nimeni nu părea să fie acasă.Următoarele zile, vecinii o zăreau pe bătrână aproape desfigurată, dar mereu cu zâmbetul pe buze, afirmând că respectivele răni reprezentau doar consecințele accidentelor casnice.

O seară de 13 octombrie avea să afirme totul.Cerul senin lăsa dezbrăcată luna plină în toată splendoarea ei.Unul dintre vecini, ce locuia la apartamentul numărul 5, fix lângă cei doi, venea obosit, ca orice om, de la muncă.

La un moment dat se opri și își șterse ochii, crezând că poate somnul îi pusese stăpânire pe gândire.Îl zări pe bătrân la geamul de la bucătărie cum îi tăia venele de la mâna stângă soției, ca mai apoi să lase sângele acesteia să se scurgă într-o cană.Speriat, urmări mai atent ce se întâmplă și rămase șocat.Bătrânul bău întreg conținutul canei, se strâmbă și ochii îi deveniră complet negrii.O privi pe femeia care în lacrimi îl rugă să o cruțe și luă un cuțit pe care i-l îndreptă spre gât.Cu o voce demonică ce cu siguranță nu-i aparținea, rosti o incantație urmată de cuvintele :"Ai făcut tot posibilul să nu am moștenitori!Acum o să iau ce îmi aparține!"

Bărbatul ce îi privea fugi rapid în casă și sună poliția.Ajunși la fața locului, au intrat prin efracție și au găsit trupul neînsuflețit al femeii întins pe jos,cu gâtul sfârtecat și cu o cruce întoarsă pe frunte.

Bătrânul nu părăsise blocul în acea seară, dar de atunci nu a mai fost găsit.Vestea se răspândi rapid și locatarii se mutară unul câte unul.Apartamentul 6 fu izolat de văzul lumii, dar cu timpul, benzile de pe ușă ce reprezentau scena unei crime dispărură, odată cu întâmplarea.

Astăzi, 13 octombrie 2016, noua familie plecă fără să mai stea pe gânduri.Copilul lor de doar trei ani plângea neîncetat, având febră extrem de mare, însă medicul pe care îl chemară părinții i-a asigurat că va fi bine.Avuseseră noroc.Celelalte 12 familii dinaintea lor pierduseră toți copiii pe care îi aveau, aceștia având parte de morți extrem de bizare.

Trecură trei ani.Copilul foștilor locatari era acum la școală, sănătos și plin de viață.În acel bloc, vocile continuau să vorbească.Cel de-al 13-lea copil scăpase cu viață pentru prima dată în ultimii 50 de ani.

Veneau.Cutiile și bagajele erau acompaniate de râsetele noilor vecini și...un băiețel de trei luni.Apartamentul era din nou locuit.De data asta nu mai puteau scăpa...era ultimul.Ritualul putea continua...